Debarasarea de mobilierul vechi, saltelele uzate sau obiectele sanitare deteriorate rămâne una dintre marile provocări logistice ale spațiului urban. Pentru a preveni abandonarea deșeurilor voluminoase pe trotuare sau lângă platformele menajere obișnuite, operatorul Polaris M Holding a anunțat amplasarea containerelor speciale de culoare verde pentru săptămâna 2 – 7 noiembrie 2026.

În acest interval, constănțenii pot depozita gratuit obiectele masive în două locații temporare din municipiu:

  1. Strada Stadionului – la Platforma de colectare 038;
  2. Strada Viforului – în zona Punctului Termic 181.

Ce PUTEȚI arunca în containerele verzi?

Containerele sunt destinate exclusiv obiectelor de uz casnic de mari dimensiuni care nu au loc în pubelele clasice și care necesită o linie specială de procesare:

  • Mobilier deteriorat: canapele, dulapuri, comode, rafturi, uși vechi de interior sau exterior;
  • Articole de dormit și textile grele: saltele uzate, mochete, covoare;
  • Obiecte de uz sanitar: căzi, chiuvete, vase de toaletă;
  • Calorifere vechi din fontă sau oțel.

Ce ESTE INTERZIS să depozitați acolo?

Echipele de salubrizare atrag atenția că introducerea necorespunzătoare a altor tipuri de deșeuri blochează fluxul de reciclare și duce la compromiterea întregului container. Nu sunt acceptate:

  • Deșeuri menajere (resturi alimentare);
  • Moloz și deșeuri din construcții sau demolări (cărămidă, beton, gresie, faianță, saci de tencuială);
  • DEEE-uri (deșeuri de echipamente electrice și electronice: televizoare, frigidere, mașini de spălat);
  • Fracții reciclabile obișnuite: hârtie, carton, ambalaje din plastic, doze de metal și sticlă.

Alternativa permanentă: Centrul de colectare de pe Bulevardul Aurel Vlaicu

Pentru cei care nu se încadrează în programul acestei săptămâni sau care au de evacuat cantități mai mari de obiecte voluminoase, Polaris M Holding reamintește de existența Centrului Fix de Colectare situat pe Bulevardul Aurel Vlaicu nr. 290A.

  • Program de funcționare: De luni până sâmbătă, între orele 07:00 și 19:00.
  • Telefon de contact și informații: Pentru detalii privind categoriile acceptate sau preluări speciale, cetățenii pot apela numărul 0723 372 163.

Rânduiala lucrurilor inutile. De la „zestrea” din pod la debarasarea urbană

Într-o analiză lingvistică și culturală a spațiului domestic, relația noastră cu obiectele vechi s-a schimbat radical în ultimii cincizeci de ani. În satul tradițional românesc, noțiunea de „deșeu voluminos” aproape că nu exista: un dulap de lemn era reparat generații la rând, iar ușile vechi ajungeau, în cel mai rău caz, lemn de foc pentru sobă în iernile grele. Gospodăria veche funcționa într-un circuit închis, regenerativ, unde fiecare material își găsea o a doua sau a treia viață.

Urbanizarea accelerată din deceniile trecute a adus însă blocul de locuințe - un spațiu compact, riguros, în care depozitarea nostalgic a scaunelor rupte sau a saltelelor vechi pe balcon devine rapid un factor de disconfort. Cuvântul debarasare (împrumutat din francezul débarrasser) poartă în el exact ideea de „scăpare de o povară”, o eliberare a spațiului vital.

Utilizarea civilizată a containerelor dedicate nu este doar o obligație legală sau un gest de respect față de vecini, ci și marca maturității unui oraș care înțelege că igiena spațiului public începe chiar din ușa propriei case.

Scurt istoric al igienei, la 15 noiembrie 1883, în calitate de Prefect al Departamentului Senei (Paris), Eugène Poubelle a semnat decretul istoric prin care obliga toți proprietarii de imobile din Paris să pună la dispoziția chiriașilor recipiente închise cu capac pentru colectarea deșeurilor menajere, interzicând aruncarea gunoiului direct pe stradă. Decretul specifica inclusiv colectarea selectivă primară (impunând trei recipiente separate: unul pentru deșeuri menajere, unul pentru hârtie și cârpe și unul pentru cioburi de sticlă și ceramică).

Morfologic, numele prefectului a devenit atât de strâns legat de recipienții de gunoi încât ziarul francez Le Figaro a folosit termenul poubelle cu majusculă în 1884, iar în 1890 cuvântul a fost introdus oficial în Dicționarul Academiei Franceze ca substantiv comun.