Creșterea spectaculoasă a numărului de vizitatori și demararea lucrărilor la portul modern au forțat Primăria Constanța să caute o soluție inedită. Așa a apărut, în anul 1883, Plaja de la Vii.
Cazul special al Dobrogei: De la periferie otomană la miracol edilitar
Pentru administrația de la București, Dobrogea reprezenta un caz cu totul special și o provocare administrativă uriașă. Istoria și demografia vremii ne arată o realitate dură:
- O provincie mozaic: La momentul tratatelor din 1878, românii erau minoritari în Dobrogea.
- Valul de colonizare: O majoritate românească stabilă s-a realizat abia după anul 1900, în urma unei politici de colonizare destul de intense, dar gestionate cu un succes remarcabil de către stat.
Până la intrarea sub administrație românească, Dobrogea fusese doar un teritoriu de margine al Imperiului Otoman, lăsat în paragină și aproape deloc pus în valoare. În cele din urmă, într-un timp record, românii au reușit să facă ceva durabil din această provincie uitată.
Între palate administrative și plăcintăria lui Creangă
Amplasată la circa 3 kilometri de Port, la baza malului abrupt al Văii Portului (în zona cunoscută astăzi ca Abator / Poarta 5), plaja și-a primit numele datorită cadrului idilic în care se afla: o oază verde, la marginea orașului, ticsită cu grădini și plantații de viță de vie.
Pe atunci, peisajul de la marginea urbei era dominat de doar câteva clădiri emblematice:
- Fabrica de Bere Gruber;
- Casa Beiului;
- Plăcintăria căpitanului Creangă (nimeni altul decât fiul marelui povestitor Ion Creangă).
Pentru a facilita accesul, edilii au construit o cale ferată specială care lega orașul de plajă. Traseul era parcurs de un „tren de plăcere, cu viteză de promenadă”. Până în 1898, o călătorie dus-întors cu trenul la băi devenise ritualul zilnic al turiștilor, costând „1 leu transportul și 10 bani bacșișul”.
Dincolo de credință și comunitate: Actul de botez din 1906 al unui musulman, exponatul lunii la MINAC
Regina Maria, Gânditorul de la Hamangia și 500 de exploratori urbani: Cum a cucerit MINAC Constanța în luna mai
Experiență europeană la Vilnius: Elevii și profesorii Liceului „Traian” din Constanța, ambasadori ai educației moderne în Lituania
Delavrancea, statuia lui Ovidiu și vama din Port
În vara anului 1886, cu un an înaintea inaugurării Statuii lui Ovidiu, la Constanța sosește un tânăr ziarist bătăios de la ziarul Românul: Barbu Ștefănescu Delavrancea. Misiunea lui? Să investigheze o dispută administrativă savuroasă legată de monumentul poetului latin exilat.
Delavrancea descoperă că statuia, realizată de sculptorul italian Ettore Ferrari, zăcea abandonată într-un depozit din port deoarece nimeni nu achitase taxele vamale. În plus, ziaristul documentează „războiul” locațiilor: Mihail Kogălniceanu dorea statuia pe malul mării, pe Bulevardul Elisabeta, în timp ce prefectul Remus Opreanu insista pentru Piața Independenței (unde se află și astăzi, Opreanu fiind învingătorul disputei).
Misterul oriental de pe plajă și marinarii voyeuriști
În pauzele dintre investigații, Delavrancea devenise un client fidel al Trenului de la Vii. Spiritul său critic a fost însă profund indignat de un obicei local: separarea strictă a plajei pe sexe.
🏛️ „Azi dimineaţă am fost la băi, plage sau cum îi spun dobrogenii, la hatia mării. La finele scării se fac două drumuri – la stânga băile doamnelor, la dreapta, ale domnilor. Pentru ce la stânga doamnele şi nu bărbaţii? Pentru că la stânga este inima, zicea cineva. Pentru ce această despărţire, ce nu se vede pe nicăieri în străinătate? Mister oriental? Sau este oare spaima tradiţională care a rămas de la Ovidiu cu femeia goală. Căci, spun unii că Ovidiu a fost exilat la Tomis pentru că a văzut-o goală în baie pe Livia, împărăteasa Romei” – Barbu Ștefănescu Delavrancea
Dacă Delavrancea era scandalizat de puritanism, marinarii din rada Portului găsiseră rapid o soluție. Nemulțumite, doamnele din înalta societate au trimis numeroase reclamații Primăriei, plângându-se că mateloții săreau din bărci și înotau periculos de aproape de „plaja femeilor” pentru a le admira formele (deși costumele de baie din Belle Époque le acopereau pe doamne strâns, până la gât).
Apusul Plajei de la Vii
Epoca de aur a Plajei de la Vii s-a stins odată cu dezvoltarea industrială pe care tot românii au adus-o în regiune. Instalarea unei stații de petrol în vecinătate a poluat zona, iar plaja a pierdut definitiv bătălia cu noile atracții mult mai curate și accesibile ale orașului: plajele Duduia, Trei Papuci, Tataia și, în cele din urmă, cu perla litoralului, Mamaia.
Plaja de la Vii a fost înghițită de extinderea portuară a unui oraș în plină ascensiune economică, dar parfumul acelor veri de început a rămas conservat în paginile istoriei.
📰 Reclama Zilei (Din arhiva anului 1924): > Citiți ziarul „Dobrogea Jună” – cel mai vechiu și răspândit ziar dobrogean. Apare zilnic la Constanța, cu ultimele știri telegrafice și telefonice. Director proprietar: C.N. Sarry. Redacția și Administrația: Str. Scarlat Vârnav no. 23.
Curierulnational.ro
Observatornews.ro
Povesteacasei.ro
moneybuzz.ro