Mamaia la 120 de ani: Povestea celei mai vechi stațiuni românești continuă și în extrasezon. Istoria care s-a mutat în hoteluri

Inițiativa, lansată de OMD Mamaia Constanța în parteneriat cu Asociația Dobrogea 150 la începutul lunii mai 2026, intră acum într-o nouă etapă. Odată cu finalul sezonului estival, expoziția se mută în hotelurile deschise pe tot parcursul anului, oferind vizitatorilor de toamnă și iarnă ocazia de a descoperi transformările uneia dintre cele mai emblematice destinații din România.

Scurtă etimologie: De la fântâna lui Mamai la popasul de pe litoral

Pentru a înțelege spiritul unui loc care atrage turiști de mai bine de un secol, este util să privim originile cuvintelor care îi definesc identitatea:

• Mamaia: Numele stațiunii poartă în el un strat fascinant de istorie multiculturală dobrogeană. Din punct de vedere toponimic, denumirea își are rădăcinile în termenul de origine tătărească și turcă Mamai (nume al unui proprietar local de pământuri din secolul al XIX-lea, de unde și vechea denumire a zonei, Mamai-Kuyu sau „Fântâna lui Mamai”). În mod paralel, în dialectul regional românesc, cuvântul „mamaia” evocă figura blândă a bunicii, dând locului o conotație afectivă, de cămin și de continuitate între generații.
• Stațiune: Provine din latinescul statio (genitiv stationis, derivat din verbul stare — „a sta pe loc”, „a se opri”). În Roma Antică, statio desemna un avanpost, un loc de odihnă sau un popas fix de-a lungul unui drum lung. Astfel, o „stațiune” reprezintă, în sensul său etimologic primar, un refugiu destinat opririi din ritmul cotidian și refacerii energiilor.

Un muzeu viu în 38 de hoteluri: Cum a călătorit expoziția în sezonul 2026

Proiectul a fost conceput pentru a aduce memoria locului direct în calea turiștilor și a angajaților din industria ospitalității.

• Rotație săptămânală: În perioada 1 mai – 21 septembrie 2026, trei colecții expoziționale distincte au fost rotite săptămânal în câte trei hoteluri din stațiune.
• Acoperire masivă: Expoziția a trecut prin zeci de unități hoteliere de tradiție sau moderne — printre care Iaki, Malibu, Vega, Nyota, Parc, Zenith, Dacia Sud, Savoy, Ambasador, Victoria sau Flora.
• O experiență imersivă: Turiștii au putut descoperi fotografii de arhivă, documente și povești despre evoluția arhitecturală și socială a stațiunii chiar în spațiile de relaxare ale hotelurilor în care erau cazați.

Istoria nu intră în vacanță: Unde poate fi văzută expoziția în extrasezon

Deși etapa de vară s-a încheiat pe 21 septembrie 2026, organizatorii au decis ca proiectul să continue și în sezonul rece. Cele trei colecții au fost relocate în hoteluri care funcționează permanent pe litoral: Hotel Iaki, Hotel Vega și Hotel Parc.

Așa cum subliniază George Măndilă, președintele OMD Mamaia Constanța, aniversarea celor 120 de ani nu este doar o privire spre trecut, ci un pilon pentru viitor:

„Mamaia nu înseamnă doar plajă, mare și vacanțe de vară. Este o destinație cu o istorie de 120 de ani, cu generații întregi de turiști care și-au legat amintirile de acest loc. Povestea Mamaiei nu se termină odată cu vara; ne dorim să valorificăm patrimoniul și memoria acestei destinații și în afara sezonului”.

Planurile pentru perioada următoare includ dezvoltarea expoziției cu noi materiale arhive, povești locale și formate interactive dedicate atât turiștilor de weekend, cât și comunității din Constanța.

De la pantalonii din latină la revoluția topless-ului: Istoria nefiltrată a dezbrăcării la Mamaia

Citește și

Educație

„Încotro mă duc acum?”. Campanie la Constanța pentru sprijinirea tinerilor bolnavi de cancer care ajung la majorat

Educație

Investiție masivă în educația timpurie: Peste 5,2 milioane de lei pentru modernizarea și extinderea Grădiniței Piticot din Mihail Kogălniceanu

Educație

Dialog sonor fără granițe la Cazino Music Festival: Ansamblul austriac CrossNova aduce muzica de cameră pe faleza din Constanța

În timp ce, la începutul secolului XX, arhitectura sobră a Constanței încerca să ascundă corpul uman în spatele ușilor închise (de la băile alafranga la eufemisticele „grupuri sociale”), la doar câțiva kilometri distanță, plaja din Mamaia propunea o filozofie complet opusă: expunerea.

Ghidurile turistice interbelice și cronicile mondene ale vremii nu se fereau de cuvinte, descriind băile din stațiune drept locul privilegiat „unde cele două sexe se pot admira reciproc”. În cei 120 de ani de istorie ai stațiunii, nisipul din Mamaia nu a fost doar un spațiu de vacanță, ci un adevărat laborator social în care corpul uman, eliberat treptat de corset, a parcurs un lung drum de la pudoare la libertate.

De la „intratul în pantaloni” la paradoxul termenului topless

Istoria dezinhibării pe plajă este dublată de o evoluție fascinantă a limbajului, care ascunde surprize neașteptate:

• A (se) îmbrăca: Verbul românesc provine direct din latina populară, din termenul braca (pantaloni). La origini, a te îmbrăca însemna, la propriu, „a intra în pantaloni”. Întreaga noastră percepție despre vestimentație s-a clădit pe această acoperire obligatorie a trupului.
• Nud: Provine din latinescul nudus. Utilizarea termenului cu valoare doctrinară și filozofică prinde contur după anii 1600, odată cu apariția „Adamiților” — o sectă radicală care practica nudismul religios, susținând că omul trebuie să se înfățișeze lumii exact așa cum a fost creat Adam înainte de păcatul originar.
• Topless: Astăzi asociat exclusiv cu femeile care renunță la partea de sus a costumului de baie, termenul a aparținut inițial... bărbaților. În 1937, cuvântul topless a fost folosit pentru prima dată în presă pentru a descrie noile costume de baie masculine, după ce bărbații obținuseră legal dreptul de a înota cu pieptul gol. Abia în 1964 termenul a fost aplicat femeilor, iar din 1966 a devenit un cuvânt de sine stătător în cultura pop globală.

Nudismul interbelic: „Un ghiveci de vegetarianism și cultură fizică”

Micuța revoltă textilă începută în secolul al XVII-lea s-a transformat, în perioada interbelică, într-o mișcare avangardistă de eliberare. În 1929, revista TIME descria fenomenul cu o ironie savuroasă: „Fabricat în Germania, importat în Franța, cultul Nudismului este un ghiveci de vegetarianism, cultură fizică și venerare păgână”.

Pe plajele din Europa și rapid importată la Mamaia, această filozofie propunea trei piloni revoluționari pentru societatea vremii:

• Fără ipocrizie: Oamenii se nasc fără haine; prin urmare, acoperirea excesivă era privită ca o pudoare artificială.
• Corpul ca expresie a spiritului: Trupul nu mai era definit ca o sursă de „păcat”, ci ca o formă materială care reflectă starea de sănătate și evoluția spirituală.
• Egalitatea claselor: Fără hainele care indicau statutul material, diferențele sociale dispar pe nisip. Lumea vizibilă devine democratică.

Metamorfoza de pe litoral: Corpul ca spectacol și libertate

Pe plaja de la Mamaia, acest curent de eliberare a redefinit în mod special imaginea feminină. Dacă la începuturile stațiunii prezența femeii pe plajă era marcată de pudoare și de rolul strict de mamă sau soție, cu timpul, corpul devine expresia autonomiei și a erotismului asumat.

Odată cu anii '50 și '60, prin apariția revistelor ilustrate și a noilor modele de costume de baie, plaja din Mamaia a devenit vitrina modernității românești. Turiștii au învățat, deceniu cu deceniu, să iasă din braca istoriei și să își expună corpul sub soare, transformând pudoarea vechiului oraș într-o simplă amintire de arhivă.