Detalii despre eveniment
- Perioada: Festivalul se va desfășura în zilele de 25-27 septembrie 2026.
- Locația: Toate spectacolele vor avea loc la Cercul Militar din Medgidia (Casa Armatei), iar intrarea este liberă.
- Participanți: Evenimentul va reuni opt trupe de teatru venite din mai multe orașe ale țării, respectiv Roman, Mediaș, Alba Iulia, Buzău, Lugoj și Medgidia.
- Program general:
- Deschiderea oficială: Vineri, începând cu ora 17:30.
- Spectacole pentru copii: Programate la matineu, sâmbătă și duminică.
- Festivitatea de închidere: Duminică, de la ora 20:30.
O scurtă etimologie și istorie
Cuvântul teatru are o istorie fascinantă care urmărește evoluția spectacolului și a spațiilor dedicate acestuia din antichitate și până în modernitate.
- Termenul provine din grecescul theatron, care însemna „teatru; oamenii din teatru; un spectacol” și, literar, „loc pentru vizionare”. Acesta este compus din theasthai („a privi, a contempla”, legat de thea – „o priveliște, o vedere”) și sufixul -tron, care denumește un loc. Lingvistul Robert Beekes notează că termenul thea nu are rădăcini indo-europene sigure, originea sa fiind probabil pre-greacă.
- Trecerea prin latină și franceză: Din greacă, termenul a trecut în latină ca theatrum („casă de jocuri, teatru, scenă, spectatori”), devenind ulterior în franceza veche theatre (secolul al XII-lea) și în franceza modernă théâtre. De aici îl avem și noi. Termenul a pătruns în limba română modernă la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, o dată cu dezvoltarea primelor manifestări dramatice moderne în Principatele Române și cu influența puternică a culturii franceze și italiene (teatro / théâtre).
Adaptarea fonetică:
Forma românească teatru reflectă adaptarea directă după modelul neologic vestic, păstrând structura savantă apropiată de etimonul latin (theatrum), dar adaptată la sistemul fonetic al limbii române.
Extinderea sensurilor:
Asemănător parcursului din limbile vest-europene, în limba română termenul a depășit treptat granițele clădirii sau ale artei dramatice, fiind utilizat atât cu sensul figurat de scenă a unor evenimente (de exemplu, teatru de operații militare), cât și pentru a descrie un comportament afectat sau exagerat („a face teatru”).
Primele atestări în limba engleză
Perioada anglo-saxonă:
În vocabularul vechi englez al Arhiepiscopului Ælfric, cuvântul latin theatrum a fost tradus prin wafungstede („un loc pentru priveliști/spectacole”), sugerând că anglo-saxonii nu aveau un echivalent cultural direct pentru această instituție. O anecdotă interesantă din aceleași glosare menționează traducerea eronată a termenului prin myltestrehus („bordel”), o confuzie probabil cauzată de scrierile bisericești care blamau spectacolele romane decăzute ale epocii.
Apariția sensului modern:
- În sensul de loc deschis pentru spectacole în antichitate, cuvântul este atestat în engleza târzie a secolului al XIV-lea.
- Semnificația de „clădire unde se joacă piese de teatru” apare în anii 1570.
- Sensul de sală cu scenă și niveluri de scaune pentru prelegeri sau demonstrații chirurgicale datează din anii 1610.
- Extinderea spre zona figurativă și instituțională (dramaturgie, producție, scenă) s-a produs în anii 1660, în timp ce expresia theater-goer (spectator de teatru) este atestată din 1870.
Asemeni termenului „teatru”, și cuvântul concert are o istorie etimologică fascinantă, marcată de o inversare semantică spectaculoasă: de la ideea de dispută și competiție, la cea de armonie și acord muzical.







Curierulnational.ro
Observatornews.ro
Povesteacasei.ro