În antichitatea târzie, când fortificațiile romano-bizantine din sudul Dobrogei depindeau de drumurile militare ce legau Axiopolis (Cernavodă) de Durostorum (Silistra), traseul prin podișul Bănesei nu era stabilit în birouri de consultanță de la Galați, ci de inginerii militari ai legiunilor care măsurau terenul pas cu pas, ținând cont de relieful calcaros și de viroagele aspre ale zonei. Piatra se așeza pe loc, iar drumul trebuia să reziste marșului cavaleriei și ploilor de toamnă.

Astăzi, în noiembrie 2026, la Băneasa – fostul târg Parachioi de altădată, asfaltul nu începe cu utilaje pe teren, ci cu un morman de acronime birocratice: D.A.L.I., P.T.h., D.T.O.E., P.A.C. Ghidurile administrative ne vând iluzia că modernizarea unei comune înseamnă sute de dosare de proiectare cumpărate prin achiziție directă, însă de la maculatura din dosar și până la groapa din fața porții rămâne aceeași distanță istorică. Rigoare ingineriască sau simplă mutare de hârtii de la Galați la Constanța?

Date operative și cifrele contractului

  • Durata lecturii: 5 minute.
  • Obiectul contractului: Servicii de proiectare faza Proiect Tehnic (PTh-D.E.), caiete de sarcini, D.T.O.E., P.A.C. și verificare tehnică pentru modernizarea infrastructurii stradale din comuna Băneasa.
  • Valoarea atribuirii: 180.000 RON (fără TVA).
  • Data atribuirii în SEAP: 10 noiembrie 2026.
  • Câștigător: Anarecom Regioserv SRL din Galați (firmă cu 542 de achiziții directe la nivel național și 146 în județul Constanța).

1. Geografia consultanței: De ce vin proiectanții de la Galați să măsoare ulicele din sudul județului Constanța

Spre deosebire de publicațiile de flux care redau mecanic datele financiare de pe termene.ro, o privire atentă asupra dinamicii achizițiilor publice din Dobrogea arată un fenomen fascinant. Firma gălățeană Anarecom Regioserv SRL – înființată în 2014, cu o cifră de afaceri pe 2025 de peste 4,5 milioane lei și un profit de 1,05 milioane lei la doar 12 angajați – a devenit un veritabil abonat al primăriilor de comună din Constanța și Tulcea.

De la Grădina, Aliman și Cuza Vodă, până la Gîrliciu, Corbu sau I.C. Brătianu, traseul consultanței tehnice trece invariabil prin același birou. În Băneasa, acesta este deja al treilea contract parafat cu administrația locală.

Rezultatul? Primăriile rurale din județul Constanța cumpără pe bandă rulantă „actualizări de documentații”. Se reface D.A.L.I.-ul conform „noilor teme de proiectare” – adică se repun pe hârtie aceleași străzi care așteaptă de un deceniu un strat de binder, în timp ce banii publici se scurg mai întâi pe avize, studii de fezabilitate și verificare de proiect.

De la Parachioi la „infrastructură”

Privit prin prisma limbajului, drumul comunei Băneasa prin cartografia dobrogeană oferă o lecție de etimologie politică. Până în anul 1923, localitatea purta numele turcesc Parachioi (provenit din Para-köy, adică „satul cu bani” sau „satul bogat”, datorită târgurilor înfloritoare de vite și cereale din sudul Dobrogei). Redenumirea în Băneasa a fost o încercare de românizare administrativă, trimițând la o ipotetică moșie boierească sau bănească.

La polul opus, termenul infrastructură – pe care primăriile îl invocă obsesiv în fiecare anunț de licitație – a fost împrumutat în secolul al XX-lea din limba franceză (infrastructure), fiind compus din latinescul infra („dedesubt”, „la bază”) și structura („construcție”, „orânduire”).

Este un paradox superb al cuvintelor: un sat care se chema cândva „Satul cu Bani” plătește astăzi 180.000 de lei pentru „ceea ce se află dedesubtul construcției” (infrastructură), adică pentru niște desene pe hârtie care promit că într-o zi ulitele de pământ ale Dobrogei vor fi înghițite de civilizația asfaltului.